Povesti cu cai

Povesti in care apar cai

Calul înaripat – De la Pegas la armăsarul năzdravan al basmului românesc

Calul este, dintre toate animalele cultivate de epopeile şi baladele eroice, personajul numit pe drept cuvânt “cel mai credincios prieten al viteazului”. În basmul cult românesc, calul sta de vorbă cu stăpânul său, cum se întâmplă în Harap Alb al lui Ion Creangă sau Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu.
Nici balada haiducească Toma Alimoş nu face excepţie  sau legenda despre moartea ducelui roman Gelu, ucis de săgeata ungurilor ducelui Arpad, conduşi de căpetenia Tuhutum. Referitor la ultima istorioară, cu toţii ştim povestea calului care i-a acoperit trupul ducelui român cu mantia, apoi i-a săpat cu copitele groapa, unde tot animalul l-a depus, trăgându-l cu dinţii de poalele mantiei.

                                                                                                       Înaripatul

        
Mitologia l-a îmbogăţit însă cu un dar care l-a ridicat aproape în rândul zeilor: o pereche de aripi. Un asemenea armăsar a fost în mitologia greacă Pegas, născut din trupul Gorgonei Meduza, ucisă de eroul Perseu. Pegas nu putea fi îmblânzit de nimeni. Şi totuşi, s-a găsit un tânăr erou vrednic de a deveni stăpânul său. Acesta a fost Bellerofon, fiul regelui Corintului, Glaucos. Obligat să fugă din cetatea sa natală, din cauza unui omor comis în legitimă apărare, Bellerofon găsi adăpost la curtea regelui Tiryntului, Proitos. Acesta era căsătorit cu frumoasa Anteia, fiica regelui Lykiei, regat în Asia Mică.Cum Anteia prinsese drag de tânărul şi frumosul ei oaspete, a căutat să-l ispitească. Dar Bellerofon, crescut în respectul pentru legile ospitalităţii, o respinse.Răzbunarea reginei nu a întârziat. Anteia l-a minţit pe soţul ei, acuzându-l pe Bellerofon că ar fi încercat să o seducă. Regele Proitos refuză să-l pedepsească pe oaspetele său.


In povestea de mai sus va povestesc despredespre un pegas care se numea Perseu Pegas acest cal nu putea fi imblanzit si totusi s-a gasit un tanar  care sa il imblanzeasca. Acel tanar se nuea Bellerofon fiul regelui Corintului Glaucos.


Uitati o poza:

          Harap-Alb

Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, și crăia istuilalt la o altă margine. Și apoi, pe vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.

    Era mai demult un crai într-o țară îndepartata care avea trei feciori.Si mai aveaun frate mai mare care era tot împarat.Imparatul nu avea feciori ci numai trei fete.