Comportamentul si psihologia calului

Comportament si psihologie

CHEFUL DE JOACA

Joaca este un semn de vitalitate. Un cal fericit si sanatos isi pastreaza mult timp temperamentul jucaus. Un dresaj de calitate trebuie sa stie cum sa se foloseasca de acest chef
de joaca.

Jocul: o forma de ucenicie
Proprietarii de caini sau de pisici se joaca adesea cu animalele lor. In mod surprinzator, putini calareti isi dau seama ca si calul lor are nevoie se joaca si ca jucandu-se poate sa invete o sumedenie de lucruri!

Ce este joaca?
Sa te joci inseamna sa imiti, sa faci "ca si cum" , sa "te faci ca ...". La numeroase specii (printre care se numara si omul!) joaca celor mici este chiar elementul de baza al invatarii. Imitandu-i pe adulti, tinerii isi insusesc comportamente care le vor permite sa supravietuiasca: sa identifice pericolele, sa-si aleaga hrana, sa gaseasca apa, sa faca fata dusmanilor, sa se ocupe de igiena etc.
Jocul prin care 'te faci ca ...' este un antrenament pentru viata. Jucandu-se, manzul invata sa se bata, sa-si apere pozitia in cadrul grupului, sa reactioneze in caz de pericol. El repeta aceste gesturi intr-un context in care ele nu au consecinte reale.

O supapa
Mai tarziu jocul nu mai are o functie educativa. Dar continua sa aiba importanta pentru cele mai multe specii. Este o supapa. Jocul nu este realitate - el permite deci defularea fizica si psihica. Este o destindere care elimina stresul si detensioneaza anumite situatii.
Manzul se joaca cu cei de o seama cu el dar si cu mama sa. Aceasta se lasa antrenata cu blandete in zbenguiala lui si cu acest prilej il invata regulile: sa nu faca cu adevarat rau, sa evite situatiile periculoase, sa nu depaseasca limitele.
Dresajul se bazeaza in mare parte pe joaca. Atunci cand calul nu regaseste ceva familiar, este foarte greu, sau chiar imposibil sa invete sa faca anumite lucruri.

Descoperirea vietii
Manzul crescut pe pasune petrece mai multe ore pe zi jucandu-se. Imita pe mama sa si pe ceilalti adulti, se lanseaza in curse si urmariri sau in lupte fictive cu alti manji. Atribuie viata unor obiecte si mimeaza posturi de aparare, de fuga, de intimidare. Il putem vedea cum sforaie si cabreaza in fata unei galeti, cum o ia la fuga din fata unei hartii duse de vant.
In plus, manzul exploreaza sistematic mediul inconjurator. Da ocol obiectelor, le miroase, le impinge cu botul sau cu piciorul, le incearca cu dintii, le intoarce. Toate aceste jocuri au o importanta vitala pentru dezvoltarea sa.

Jocul in echipa
Caii care traiesc in grup continua sa se joace. Jocurile comune permit abandonarea pentru un timp a ierarhiei grupului. Zilnic caii se implica in curse si urmariri si se prefac ca fug din fata unor false pericole. Realizeaza si jocuri mai complexe, de exemplu incearca sa ocupe, pe rand, un loc dorit de toti, de exemplu pe o movila. Pentru a-l indeparta pe cel dinainte, il musca usor si il imping.

Fara bucurii!
Din pacate calul folosit la munca nu se mai joaca, practic, de loc. Nu pentru ca nu ar mai simti nevoia, din contra, dar pentru ca nu mai are posibilitatea. Lipsit de contacte sociale cu congenerii sai, traieste intr-o boxa care nu-i ofera nici o distractie.
Este un lucru regretabil, caci in boxa calul sufera numeroase constrangeri si joaca i-ar fi de mare folos. Experimental s-au instalat jucarii in boxele unor cai: jucarii de lemn culisabile sau basculante, individuale sau pentru cate doi. Imediat au fost utilizate din plin. Caii care le aveau la dispozitie au fost mai veseli, mai sociabili si mai calmi.

CE ESTE BINE SA STITI
Calul va aprecia jucariile primite, cu care isi alunga plictiseala. Se pot utiliza tot felul de zurgalai, de obiecte suspendate, clopotei, bastoane basculante sau bucati de lemn care culiseaza, pe care le are la dispozitie individual sau pe care le va imparti cu vecinul de boxa. Bineinteles ca acestea trebuie sa fie solide si sa nu prezinte niciun pericol pentru cal.
Atunci cand se joaca impreuna in libertate, caii nu se lovesc cu copitele. Totusi, daca un cal traieste impreuna cu semenii sai este preferabil sa nu aiba potcoave.

De ce sa se joace?
Faptul ca te joci cu calul tau sau ca ii permiti sa se joace nu este o pierdere de timp, nici pe departe. Jocul ii dezvolta inteligenta, capacitatea de adaptare si indemanarea. Sporeste complicitatea intre cal si calaret. Este si cel mai bun mijloc de a lupta impotriva stresului si de a-i mentine mereu moralul ridicat.

Cum te poti juca cu calul tau?
Lasa-ti calul in libertate (dar protejat) de mai multe ori pe saptamana. Incearca apoi sa stabilesti unele raporturi ludice sub forma unui antrenament in libertate: sa-si urmeze stapanul in orice directie raspunzand indicatiilor verbale, sa faca reverente, sa se aseze, sa se indeparteze de tine si sa revina la comanda. Fa toate acestea ca amuzament: recompenseaza calul, felicita-l atunci cand intelege. Daca nu respecta regula, arata-i asta, dar fara sa-l pedepsesti, este doar un joc!
In momentul in care calul nu mai este interesat de joc, intrerupe sedinta. Notiunea de distractie este fundamentala.
Atentie la rutina si plictiseala! Fiecare perioada de lucru in decursul unei sedinte trebuie sa fie scurta (maximum 10 minute) si intrerupta de momente de destindere si recreere. Aveti grija ca sedinta de lucru sa nu fie o corvoada pentru cal. Atunci el se va bucura cand va vede si va fi dispus sa invete!

Scurta istorie a cailor

In urma cu circa 10.000 de ani, un om al grotelor i-a zis altuia: "Imi este atat de foame, incat as putea sa manac un cal". Asa ca au mancat unul. Acest om doar a mancat calul. Mai tarziu, a descoperit ca poate pastra iepele, pentru a le mulge. Acesta a fost inceputul industriei carnii si a laptelui. Progresul omului nu a fost unul prea importanta, pana in momentul in care omul a descoperit utilitatea calului. Incepand cu acel moment, totul a inceput sa se miste. Momentul in care omul a domesticit primul cal este unul nesigur. Nu este cunoscuta inca nici prima societate umana care a utilizat prima calul pentru calarie. Dar faptul ca evolutia omenirii a trecut de la pasi mici la galop, atunci cand omul si calul au devenit parteneri, este incontestabil.

O teorie destul de plauzibila este ca primii calareti ai cailor au fost Brahmanii din India. Mitologia hindusa a creat primul om care a calarit un cal, om cunoscut sub numele de Manu, Sveyambhuva sau Viraj. Intru-cat Manu a consituit un model de viata pentru hindusi, este clar faptul ca echitatia a ajuns sa fie extrem de pretuita, ajutand la dezvoltarea acestui domeniu. Desii brahmanii au for primii care au practicat echitatia, ai nu au fost singurii care au devoltat acest domeniu. Calatoritul calare a aparut in toate locurile in are au fost gasiti si cai, in Asia, Africa de Nord si Europa. Stim bine ca asirienii, chinezii si persanii erau calareti talentati si agili, cu circa 3000 de ani inainte de Christos.

Chiar daca brahmanii au fost primii calareti, chinezii au fost, fara nici un dubiu, cei care au facut din calarie o arta. Chinezii au inceput sa inseueze caii incepand cu 4000 de ani inainte de Christos. Exista dovezi care sprijina idea ca poporul chinez a folosit caii chiar ma devreme, in mai multe scopuri decat o facuse orice alta civilizatie pana atunci. Chinezii au fost implicati in reproducerea selectiva si in conformatia selectiva (avand mai multe tipuri de cai pentru mai multe tipuri de activitati), cu o mie de ani inaintea erei noastre. Cu circa 2000 de ani inainte de Christos, hititii din jurul Mediteranei, foloseau si ei caii in diverse activitati. Caii erau folositi in raboi, si acest popor iese invingator. Hititii au fost primii care au primul text despre ingrijirea si cresterea cailor. Acest document a fost scris in jurul anului 1600 a.Ch si contine cateva sfaturi despre dresajul cailor care sunt aplicabile si astazi, ca si atunci.

De exemplu, hititii spuneau ca un cal are nevoie de echivalentul a 100 de mile de galop inainte de a ajunge la viteza sa reala. Majoritarea dresorilor sunt de acord ca rasa moderna de Toroughbred necesita parcurgerea a 100 mile in galop inainte de a alerga la adevarata lor capacitate. Sirienii au fost prima dintre culturile din estul Mediteraneenei care a foslosit un obicet asmanator cu o sa. Tot ce le lipsea era hatul, dar la acel moment, nimeni nu folosea. Egiptenii au folosit si ei caii, pentru prima data in jurul anului 1650 a.Ch, in scopul extinderii imperiului lor. In mod curios, acestia nu foloseau caii pentru calarie, ci doar pentru trasul saretelor de lupta.

Caii au intrat in cultura vestica la fel ca majoritatea altor fenomene, prin intermediul mitologiei. Grecii credeau ca aceste animale veneau din mare, fiind o creatie a zeului marii, Poseidon. Este posibil ca aceasta legenda sa se fondeze pe faptul ca mai toti caii erau adusi la tarm de catre navele care transformau cavaleria care a cucerit Creta in jurul anului 2000 a.Ch. Poate centaurul, jumatate om, jumatate cal, sa fie reprezentarea unul cavaler calare, vazut pentru prima data? Calul inaripat, Pegasus, apare si el in mitologia greaca, reprezentand un mod prin care Poseidon a incercat sa le indice oamenilor sursele de apa proaspata. Se stie ca caii salbatici bat cu copita in pamantul arid, acolo unde simt ei, instinctiv sau empiric, ca exista o sursa de apa. Oare aceasta actiune are vreo legatura cu mitul darului lui Poseidon? Calul in mitologia greaca este destul de bine cunoscut, dar nu este fara echivalent. Chinezi au avut propria lor versiune a centaurului, Thing-Ling, cea mai inteleapta dintre fiinte si, desigur, jumatate om, jumatate cal. Ei bine da, calul a impumutat multe dintre caracteristicile omului, o data ce au devenit parteneri. In timpul parteneriatului de inceput al calului cu omul, calul a fost intotdeauna asociat cu intelepciunea, puterea si utilitatea.

Despre cai:

Hyracotherium a fost unul din primii cai, traind acum 50 de milioane de ani. Era cat o vulpe si avea degete la picioare. Acest cal a trecut prin multe transformari de-a lungul milioanelor de ani, pentru a deveni calul din zilele noastre. La fel ca zebrele, caii au fost animale salbatice. Ei erau vanati pentru pielea si carnea lor. Cal in libertate In jurul anului 3000 i.Hr, lucrurile s-au schimbat si oamenii au inceput sa-i imblanzeasca. In jurul anului 1900 i.Hr, au aparut primii cai in Grecia, cel mai probabil odata cu sosirea indo-europenilor. Prrin 1700 i. Hr., au fost atestati si in Egipt. Date interesante despre cai In lume exista peste 350 de specii de cai sau ponei. Inaltimea unui cal poate fi masurata cu mana, fiecare mana echivaland cu 10 cm. Daca vrei sa afli cati ani are un cal, trebuie doar sa-i numeri dintii. Capul unui cal obisnuit cantareste aproximativ 5,2 kg. Inima are 4,5 kg. Un cal poate bea 38 de litri de apa pe zi. Caii consuma mai multa energie stand jos. Copitele acestor animale sunt ca niste unghii; ele cresc tot timpul si trebuie sa fie taiate. Orice fel de semn care apare pe fruntea unui cal se numeste stea, indiferent de forma sa. Un cal poate sa mearga la pas, la trap sau in galop. Caii traiesc in mod normal intre 20 si 25 de ani. Unii pot trai si cu 5 ani mai mult. In majoritatea cazurilor, manzul este fatat noaptea, departe de pericole si de privirile indiscrete. La doar 1-2 ore de la nastere, manzul se poate ridica si poate sa mearga. Caii ajung la maturitate deplina la 3-4 ani. Mananca iarba scurta si fan. Alimente ca orzul, porumbul, ovazul si taratele sunt bune pentru cai. Pot avea o singura culoare sau mai multe culori: negru, maro, crem si gri. O rasa de cai numita Akhal-Teke din Rusia, poate rezista zile la rand fara apa sau hrana. Una dintre putinele rase de cai ce provin din America de Nord se numeste Mustang. Old Billy a fost calul care a trait cel mai mult, adica 62 de ani. Cea mai mica rasa de cai este Falebella din Argentina. Little Pumpkin este cel mai mic ponei din istorie, masurand 35 de cm in inaltime si cantarind 9 kg. Samson a fost cel mai inalt cal din istorie. Caii si denumirile lor Un cal mascul poarta numele de armasar. Un cal femela poarta numele de iapa. Un cal tanar poarta numele de manz. O femela tanara se numeste manza. Un cal matur de dimensiuni mici se numeste ponei. Semnele de pe cap: Un semn ingust de culoare alba, care coboara pe fata din zona fruntii, se numeste ,,dunga''. Un semn alb, care acopera una sau ambele buze si continua pana la nari, se numeste ,,bot alb''. O pata alba care acopera mare parte din frunte, intre ochi, si continua mai jos de nas se numeste ,,vapaie''. Unii experti au raspandit ideea ca primii cai au fost domestici acum 10000 de ani. In toata aceasta perioada aceste animale darze si energice au fost folosite pentru transport de persoane si marfa si cateodata pentru hrana. Odata domesticiti caii au fost imperecheati spre a se obtine cai cu anumite caracteristici si abilitati. In functie de rasa, comportamentul si caractersticile cailor variaza de la un cal potolit,calm, abatut pana la unul istet, ager si hotarat. Caii sunt animale inteligente care pot fi dresati sa fie supusi si sa indeplineasca anumite comenzi daca sunt antrenati in sensul acesta. Cei care au ceva experienta in echitatie sau in cresterea cailor pot confirma ca acestia pot fi destul de incapatanati. Caii necesita o atentie si grija deosebita, ei trebuie invatati sa aiba incredere in cel ce-l ingrijeste. Caii care sunt neglijati sau nu sunt bine ingrijiti pot deveni salbatici si neascultatori , fiind chiar periculosi pentru cei din jurul lor. Informatii generale despre ingrijirea cailor: - caii au nevoie in primul rand de atentie si ingrijire deosebita. Inainte de a cumpara un cal informeaza-te despre datoriile pe care o sa le ai fata de el - caii au nevoie de hrana si apa la discretie - copitele cailor au nevoie de atentie speciala cam la fiecare 6-8 saptamani - calul trebuie dus anual la veterinar pentru control - caii au nevoie de exercitiu regular - caii au nevoie de protectie impotriva capriciilor naturii. Trebuie sa-i asigurati un adapost impotriva ploii, frigului, vantului si eventual caldurii - caii trebuie deparazitati cam o data la 6-8 saptamani Calul ,,Dalmatian'' S-a descoperit un cal "dalmatian" Un cal care se aseamana foarte bine cu un caine dalmatian a fost descoperit in salbaticie in Devon, Marea Britanie, anunta Telegraph. Manzul, care s-a nascut dintr-o iapa de culoare maro, este un ponei britanic patat al carui tata are acelasi colorit neobisnuite. Calutul botezat Spotty s-a nascut in urma cu doar o saptamana la Wembury Point, langa Plymouth, desi familia sa traieste in Dartmoor. Poneii britanici patati au o varietate de colorituri si pot fi chiar si negri cu pete albe, nu numai albi cu pete negre. Acest tip de colorit este un camuflaj natural pentru poneii care cutreiera pajistile si padurile Angliei si sunt inclusi in cateva picturi din Epoca Pietrei si in manuscrise anitce.