„Calul nu este un animal ca toate celelalte - scria Jean
Chevalier - In galopul său teribil, uneori benefic, alteori malefic, calul
devine călăuză clarvăzătoare, căci doar el poate trece pragul misterului
inaccesibil raţiunii. Calul este vehicul, este corabie şi de aceea, poate,
destinul său este inseparabil de cel al omului."
Tradiţiile, miturile, riturile, legendele, poveştile şi poemele dedicate calului, dintotdeauna parcă, reprezintă cele mai frumoase dovezi ale existenţei sale şi legăturii strânse cu oamenii.
De altfel, o credinţă înrădăcinată, se pare, In memoria tuturor popoarelor este aceea că, la origine, calul ţâşneşte, galopând cu sângele pulsând în vine, fie din măruntaiele pământului, fie din adâncurile mării. Stepa Asiei Centrale - tărâm al călăreţilor şi al şamanilor - a păstrat în tradiţii, în obiceiuri şi în literatură imaginea calului cu puteri magice, care vin să le continue pe cele ale omului, după moarte. Poate nu întâmplător, la majoritatea popoarelor altaice (mongoli şi chinezi ce trăiesc de-a lungul lanţului Munţilor Altai), şaua şi calul celui mort sunt aşezate lângă el, pentru a-i asigura plecarea în ultima călătorie. Apoi, calul unui om bolnav despre care se crede că şi-a pierdut temporar sufletul este legat lângă patul de suferinţă, pentru a vesti reîntoarcerea sufletului stăpânului său, adică însănătoşirea lui. Iar când moare un şaman, trupul îi este întins pe aşa-numitul cioltar - o pătură
împodobită cu ornamente care se aşază sub şa şi sub cap, drept pernă i se pune şaua, iar în mâini i se fixează frâiele, arcul şi săgeţile. La beltiri, calul celui mort este sacrificat pentru ca sufletul lui să-l însoţească şi să-i aline singurătatea de Dincolo a stăpânului. Sacrificiu adoptat de multe popoare indo-europene şi chiar la vechile popoare mediteraneene (oricine rămâne impresionat de scena descrisă în „Iliada", în care Ahile jertfeşte patru iepe pe rugul funerar al lui Patrocle - „prieten fără de prihană").
CALUL - simbol al măreţiei, divinitate a apelor, pământului, întunericului si a puterilor magice, adulat sau sacrificat, fiu al nopţii si al misterului, zeificat sau dimpotrivă - jertfit la altarul zeilor, personaj mitologic, prieten adevărat, tovarăs de călătorie, protagonist al celebrelor cavalcade războinice si al marilor competiţii sportive, artist de circ si vedetă de cinema...
Dincolo de toate acestea, calul rămâne un simbol. Pegas - miraculosul cal înaripat din mitologia greacă, celebra sărbătoare „Equiria", organizată la Roma din 27 februarie până la 14 martie, ce marca începerea expediţiilor militare de cucerire, când caii destinaţi cavaleriei „se închinau" zeului Marte, obiceiul ţăranilor din Franţa şi Germania de a sărbători şi purta de grijă celui mai tânăr cal din sat în perioada secerişului, pentru a obţine recolte bogate, sau cel al multor triburi africane, care încălecau pe un cal de lemn chemând ploaia (se spune că zeul ploii brăzdează cerul... călare pe stea căzătoare),
faptul că în poezia populară rusă calul este simbol al tinereţii şi vieţii triumfătoare sau că, înhămaţi la care alegorice, călăriţi de regi şi prinţi, caii albi reprezintă imagini ale frumuseţii desăvârşite, simboluri ale măreţiei, forţei şi spiritului - iată doar câteva amănunte istorice şi mitologice în favoarea alegerii noastre.
Calul merită cu prisosinţă dragostea tuturor, atenţia şi grija fără margini pe care trebuie să i-o acordăm necondiţionat. Veţi avea ocazia, parcurgând paginile următoare, să aflaţi sau să cunoaşteţi extraordinara relaţie om-cal ce capătă diferite forme, acea legătură care se stabileşte în numele iubirii pentru acest superb animal, fie că este vorba despre sportivi şi antrenori, proprietari de cai şi directori de herghelii, despre membrii de marcă ai JOCKEY CLUB ROMÂN sau despre actori, regizori, dresori şi cascadori. Veritabile pledoarii pentru nobleţea calului, pentru prezenţa sa cu totul aparte în însăşi existenţa noastră. Subiecte generoase pentru orice jurnalist cu dragoste de cai
Tradiţiile, miturile, riturile, legendele, poveştile şi poemele dedicate calului, dintotdeauna parcă, reprezintă cele mai frumoase dovezi ale existenţei sale şi legăturii strânse cu oamenii.
De altfel, o credinţă înrădăcinată, se pare, In memoria tuturor popoarelor este aceea că, la origine, calul ţâşneşte, galopând cu sângele pulsând în vine, fie din măruntaiele pământului, fie din adâncurile mării. Stepa Asiei Centrale - tărâm al călăreţilor şi al şamanilor - a păstrat în tradiţii, în obiceiuri şi în literatură imaginea calului cu puteri magice, care vin să le continue pe cele ale omului, după moarte. Poate nu întâmplător, la majoritatea popoarelor altaice (mongoli şi chinezi ce trăiesc de-a lungul lanţului Munţilor Altai), şaua şi calul celui mort sunt aşezate lângă el, pentru a-i asigura plecarea în ultima călătorie. Apoi, calul unui om bolnav despre care se crede că şi-a pierdut temporar sufletul este legat lângă patul de suferinţă, pentru a vesti reîntoarcerea sufletului stăpânului său, adică însănătoşirea lui. Iar când moare un şaman, trupul îi este întins pe aşa-numitul cioltar - o pătură
împodobită cu ornamente care se aşază sub şa şi sub cap, drept pernă i se pune şaua, iar în mâini i se fixează frâiele, arcul şi săgeţile. La beltiri, calul celui mort este sacrificat pentru ca sufletul lui să-l însoţească şi să-i aline singurătatea de Dincolo a stăpânului. Sacrificiu adoptat de multe popoare indo-europene şi chiar la vechile popoare mediteraneene (oricine rămâne impresionat de scena descrisă în „Iliada", în care Ahile jertfeşte patru iepe pe rugul funerar al lui Patrocle - „prieten fără de prihană").
CALUL - simbol al măreţiei, divinitate a apelor, pământului, întunericului si a puterilor magice, adulat sau sacrificat, fiu al nopţii si al misterului, zeificat sau dimpotrivă - jertfit la altarul zeilor, personaj mitologic, prieten adevărat, tovarăs de călătorie, protagonist al celebrelor cavalcade războinice si al marilor competiţii sportive, artist de circ si vedetă de cinema...
Dincolo de toate acestea, calul rămâne un simbol. Pegas - miraculosul cal înaripat din mitologia greacă, celebra sărbătoare „Equiria", organizată la Roma din 27 februarie până la 14 martie, ce marca începerea expediţiilor militare de cucerire, când caii destinaţi cavaleriei „se închinau" zeului Marte, obiceiul ţăranilor din Franţa şi Germania de a sărbători şi purta de grijă celui mai tânăr cal din sat în perioada secerişului, pentru a obţine recolte bogate, sau cel al multor triburi africane, care încălecau pe un cal de lemn chemând ploaia (se spune că zeul ploii brăzdează cerul... călare pe stea căzătoare),
faptul că în poezia populară rusă calul este simbol al tinereţii şi vieţii triumfătoare sau că, înhămaţi la care alegorice, călăriţi de regi şi prinţi, caii albi reprezintă imagini ale frumuseţii desăvârşite, simboluri ale măreţiei, forţei şi spiritului - iată doar câteva amănunte istorice şi mitologice în favoarea alegerii noastre.
Calul merită cu prisosinţă dragostea tuturor, atenţia şi grija fără margini pe care trebuie să i-o acordăm necondiţionat. Veţi avea ocazia, parcurgând paginile următoare, să aflaţi sau să cunoaşteţi extraordinara relaţie om-cal ce capătă diferite forme, acea legătură care se stabileşte în numele iubirii pentru acest superb animal, fie că este vorba despre sportivi şi antrenori, proprietari de cai şi directori de herghelii, despre membrii de marcă ai JOCKEY CLUB ROMÂN sau despre actori, regizori, dresori şi cascadori. Veritabile pledoarii pentru nobleţea calului, pentru prezenţa sa cu totul aparte în însăşi existenţa noastră. Subiecte generoase pentru orice jurnalist cu dragoste de cai
Ingrijirea
cailor in timpul iernii
Nu doar oamenii devin victimele frigului din timpul
iernii, dar chiar si caii pot ingheta in grajdurile neincalzite. Ii puteti
proteja asigurandu-le o hrana imbelsugata si obisnuindu-i cu temperaturile
scazute. Citeste cateva recomandari de care trebuie sa tii cont pentru a-ti
proteja calul pe timpul iernii:
Noptile geroase si zilele aspre de iarna afecteaza orice
fiinta vie, iar caii nu fac exceptie de la regula. Totusi, unele persoane sunt
ferm convinse ca aceste animale superbe si puternice suporta orice, chiar si o
temperatura de -20 de grade. Fara indoiala, caii suporta bine frigul, dar numai
daca le asigurati conditiile prielnice. Asemenea tuturor vietuitoarelor cu
sange cald, in caz de foamete si frig, nici macar caii nu rezista la inghet!
Pregateste calul pentru iarna!
Organismul calului trebuie sa se pregateasca din timp pentru
zilele geroase de iarna. Pentru asta, trebuie sa le asigurati o hrana
imbelsugata si de buna calitate si sa-i obisnuiti cu temperaturile din ce in ce
mai scazute. Adica, inseamna ca trebuie sa le asigurati aceleasi conditii in
care traiesc si toamna. Astfel, treptat, se adapteaza frigului: calului ii
creste parul, care il protejeaza de frig si se imbunatateste si circulatia
sanguina.
Cu stomacul plin, calul e mai fericit si mai puternic
O alimentatie bogata este absolut necesara. In lipsa
hranirii suficiente, circulatia sanguina a unui cal slab incetineste si duce la
racirea partilor lipsite de musculatura, iar intr-un final, la inghet. Nici
sistemul imunitar al unui cal tinut in conditii neadecvate, nu este destul de
puternic, astfel animalul poate ceda mult mai usor.
Oamenii tind sa compare caii cu propria lor persoana: cred ca, la fel ca si in cazul nostru, caii racesc de la picioare. Insa copitele cailor au o structura speciala a carei circulatie sanguina impiedica patrunderea frigului in picioare. Nu doar dragostea trece prin stomac, ci si caldura si sanatatea!
Oamenii tind sa compare caii cu propria lor persoana: cred ca, la fel ca si in cazul nostru, caii racesc de la picioare. Insa copitele cailor au o structura speciala a carei circulatie sanguina impiedica patrunderea frigului in picioare. Nu doar dragostea trece prin stomac, ci si caldura si sanatatea!
Baza unei conditii bune
Ca o concluzie, pregatirea cailor pentru iarna,
nu inseamna sa astupati gaurile de la geamul grajdului, ci sa le asigurati o
alimentatie adecvata, atat cantitativ, cat si calitativ. Pe langa orz si ovaz,
furajul poate sa contina o cantitate mai mare de porumb decat de obicei.
Totodata, incercati sa inlocuiti si furajul de vara cu sfecla de zahar, morcovi,
sfecla rosie, dovleac si mere. Vitaminele si mineralele din aceste produse ii
vor asigura o stare optima de sanatate!
 |
Caii au nevoie de multa miscare!
|
Caii au nevoie de miscare!
O alimentatie potrivita asigura o conditie fizica
buna, astfel ca nu mai trebuie sa va faceti griji in privinta frigului.
Singurul lucru de care mai trebuie sa aveti grija e ca animalul sa aiba destul
loc in grajd, sa se poata intoarce fara griji pe ambele parti. Pot aparea
probleme in cazul in care calul este tinut intr-un loc calduros, prost aerisit,
de unde este scos in frig, la plimbare, din cand in cand. Diferentele mari de
temperatura nu sunt tolerate nici macar de un armasar foarte bine hranit si
ingrijit!
In timpul iernii, din cauza parului bogat, corpul calului se usuca mai greu, ceea ce inseamna ca inainte de a-l inchide in grajd trebuie sa-l lasati 15 minute sa se plimbe.
In timpul iernii, din cauza parului bogat, corpul calului se usuca mai greu, ceea ce inseamna ca inainte de a-l inchide in grajd trebuie sa-l lasati 15 minute sa se plimbe.
Ingrijirea calului-dusul(spalarea calului)
uInviorator
si igienic, dusul trebuie sa fie rezervat zilelor frumoase. Calului ii place,
daca sunt evitate unele erori. Este tentant sa rezolvi problemele de pansaj cu
un jet zdravan, dar furtunul trebuie folosit cu moderatie.
Dusul: o placere, nu o corvoada
Un dus bun da rezultate extraordinare sub aspectul toaletei. Dar trebuie respectate cateva reguli pentru ca acesta sa fie placut si de folos pentru cal.
Ce trebuie stiut
Un dus complet este o metoda buna pentru a avea un cal care arata superb zi de zi sau la o prezentare, la un concurs. Spalarea cu multa apa este foarte indicata si pentru a "recupera' un cal care vine de la pasune si care are corpul si coama naclaite de noroi si praf. Iar daca este prea cald, dusul ajuta pur si simplu la racorirea calului si in acelasi timp duce la degresarea parului si indepartarea prafului pana la piele.
1. Inainte de a incepe samponarea, perie cu grija coama si coada cu o perie. Descalceste coada suvita cu suvita, desfacand cu rabdare nodurile ca sa nu rupi sau smulgi perii. Doar asa coada calului tau va ramane ampla si matasoasa.
2. Foloseste un sampon special pentru cai sau, la nevoie, un sampon natural si foarte delicat, fara parfum. Toarna-l in galeata si dilueaza-l cu putina apa calduta. Pregateste-ti un burete. Uda calul cu un jet fara presiune sau in ploaie incepand cu membrele. In timp ce curge apa, frectioneaza-l pentru ca apa sa patrunda bine. Este si un masaj pentru cal si atenueaza senzatia de frig.
3. Ridica incetisor jetul pe coapse, crupa, flancuri si spate, pe umeri, apoi pe gat si pe coama, avand grija sa nu indrepti jetul spre fata calului. Nu uita burta, pieptul si partea interna a coapselor. Plaseaza apoi jetul la baza cozii si indreapta-l in jos, ca sa uzi bine perii pe toata lungimea cozii.
4.Ia galeata si buretele si samponeaza energic calul pe tot corpul. Clateste des buretele sub jetul de apa inainte de a-l baga iar in sampon, pentru ca acesta sa ramana curat. Moaie bine coama si freaca la baza perilor. Nu uita sa cureti calul sub coada, intre coapse, pe piept si intre membrele anterioare. Freaca si partea scobita a chisitei si partea din spate a jaretului.
5. Da cu buretele cu delicatete pe fata, evitand partea din jurul ochilor si a narilor. Samponul ar putea sa irite mucoasele calului, care dupa aceea nu te va mai lasa sa-l samponezi. Uneori este preferabil sa-l speli pe cap doar cu apa. La sfarsit, inmoaie coada in galeata cu sampon, ridicand-o de jos in sus, si spal-o cum te speli pe cap.
6. Clateste calul pe tot corpul pana dispare orice urma de sampon. Pe cap clateste-l de preferinta cu buretele. "Stoarce" apoi parul cu ajutorul unei lame-curatator de transpiratie, numai pe partile imbracate in musculatura: partea laterala a gatului, umeri, flancuri, sale, crupa si coapse. Sterge cu un prosop plusat sau cu o alta carpa absorbanta curata burta, pieptul, capul si membrele. Stoarce coada leganand-o energic dintr-o parte in alta ca pe un bici. Dusul s-a terminat. Du calul la iarba si lasa-l sa pasca la soare pana se usuca.
Apa calda, apa rece - precautii de utilizare:
Din pacate prea putine robinete exterioare sunt racordate la apa calda. Apa calduta ar fi mai placuta pentru cal decat apa rece ca gheata care iese din furtun. Desigur un dus complet poate fi avut in vedere doar in perioade cu temperaturi evident ridicate - cel putin 22 grade C. Calul trebuie "stors de apa" cu o lama-curatator de transpiratie si eventual frectionat, apoi tinut la soare pana se usuca. Atentie la burta si la piept, unde se scurge toata apa si deci se usuca mai greu. Nu lasati calul inca ud la umbra sau in curent.
Dusul poate deveni o distractie
Lasa calul sa bea din furtun, sa dea cu piciorul in baltoace si sa se joace putin cu apa. Celor mai multi cai le place apa si vor sa se joace cu ea, ca sa se distreze si sa se racoreasca.
COLTUL PROFESIONISTULUI
Unii cai nu vor sa se lase spalati, mai ales pe cap. Desigur au amintiri neplacute de la un dus mai nedelicat. Unele stangacii pot face dusul neplacut pentru cai. Ca si noua, cailor nu le place sa le intre clabuc in ochi, in urechi si in nas. Nu indrepta niciodata jetul spre fata calului. Evita samponarea capului. Daca totusi vrei sa o faci, pune furtunul, cu presiune mica, indreptat inainte, intre cele doua urechi, astfel ca apa sa curga incet pe fata. Spala buretele, avand grija ca samponul sa nu ajunga aproape de ochi sau de nari. Nu folosi un jet cu presiune puternica. Cand uzi calul, fa acest lucru progresiv, incepand cu membrele, ca sa se obisnuiasca cu apa rece.
Dusul: o placere, nu o corvoada
Un dus bun da rezultate extraordinare sub aspectul toaletei. Dar trebuie respectate cateva reguli pentru ca acesta sa fie placut si de folos pentru cal.
Ce trebuie stiut
Un dus complet este o metoda buna pentru a avea un cal care arata superb zi de zi sau la o prezentare, la un concurs. Spalarea cu multa apa este foarte indicata si pentru a "recupera' un cal care vine de la pasune si care are corpul si coama naclaite de noroi si praf. Iar daca este prea cald, dusul ajuta pur si simplu la racorirea calului si in acelasi timp duce la degresarea parului si indepartarea prafului pana la piele.
1. Inainte de a incepe samponarea, perie cu grija coama si coada cu o perie. Descalceste coada suvita cu suvita, desfacand cu rabdare nodurile ca sa nu rupi sau smulgi perii. Doar asa coada calului tau va ramane ampla si matasoasa.
2. Foloseste un sampon special pentru cai sau, la nevoie, un sampon natural si foarte delicat, fara parfum. Toarna-l in galeata si dilueaza-l cu putina apa calduta. Pregateste-ti un burete. Uda calul cu un jet fara presiune sau in ploaie incepand cu membrele. In timp ce curge apa, frectioneaza-l pentru ca apa sa patrunda bine. Este si un masaj pentru cal si atenueaza senzatia de frig.
3. Ridica incetisor jetul pe coapse, crupa, flancuri si spate, pe umeri, apoi pe gat si pe coama, avand grija sa nu indrepti jetul spre fata calului. Nu uita burta, pieptul si partea interna a coapselor. Plaseaza apoi jetul la baza cozii si indreapta-l in jos, ca sa uzi bine perii pe toata lungimea cozii.
4.Ia galeata si buretele si samponeaza energic calul pe tot corpul. Clateste des buretele sub jetul de apa inainte de a-l baga iar in sampon, pentru ca acesta sa ramana curat. Moaie bine coama si freaca la baza perilor. Nu uita sa cureti calul sub coada, intre coapse, pe piept si intre membrele anterioare. Freaca si partea scobita a chisitei si partea din spate a jaretului.
5. Da cu buretele cu delicatete pe fata, evitand partea din jurul ochilor si a narilor. Samponul ar putea sa irite mucoasele calului, care dupa aceea nu te va mai lasa sa-l samponezi. Uneori este preferabil sa-l speli pe cap doar cu apa. La sfarsit, inmoaie coada in galeata cu sampon, ridicand-o de jos in sus, si spal-o cum te speli pe cap.
6. Clateste calul pe tot corpul pana dispare orice urma de sampon. Pe cap clateste-l de preferinta cu buretele. "Stoarce" apoi parul cu ajutorul unei lame-curatator de transpiratie, numai pe partile imbracate in musculatura: partea laterala a gatului, umeri, flancuri, sale, crupa si coapse. Sterge cu un prosop plusat sau cu o alta carpa absorbanta curata burta, pieptul, capul si membrele. Stoarce coada leganand-o energic dintr-o parte in alta ca pe un bici. Dusul s-a terminat. Du calul la iarba si lasa-l sa pasca la soare pana se usuca.
Apa calda, apa rece - precautii de utilizare:
Din pacate prea putine robinete exterioare sunt racordate la apa calda. Apa calduta ar fi mai placuta pentru cal decat apa rece ca gheata care iese din furtun. Desigur un dus complet poate fi avut in vedere doar in perioade cu temperaturi evident ridicate - cel putin 22 grade C. Calul trebuie "stors de apa" cu o lama-curatator de transpiratie si eventual frectionat, apoi tinut la soare pana se usuca. Atentie la burta si la piept, unde se scurge toata apa si deci se usuca mai greu. Nu lasati calul inca ud la umbra sau in curent.
Dusul poate deveni o distractie
Lasa calul sa bea din furtun, sa dea cu piciorul in baltoace si sa se joace putin cu apa. Celor mai multi cai le place apa si vor sa se joace cu ea, ca sa se distreze si sa se racoreasca.
COLTUL PROFESIONISTULUI
Unii cai nu vor sa se lase spalati, mai ales pe cap. Desigur au amintiri neplacute de la un dus mai nedelicat. Unele stangacii pot face dusul neplacut pentru cai. Ca si noua, cailor nu le place sa le intre clabuc in ochi, in urechi si in nas. Nu indrepta niciodata jetul spre fata calului. Evita samponarea capului. Daca totusi vrei sa o faci, pune furtunul, cu presiune mica, indreptat inainte, intre cele doua urechi, astfel ca apa sa curga incet pe fata. Spala buretele, avand grija ca samponul sa nu ajunga aproape de ochi sau de nari. Nu folosi un jet cu presiune puternica. Cand uzi calul, fa acest lucru progresiv, incepand cu membrele, ca sa se obisnuiasca cu apa rece.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu